Fisura

Autorităţile moldoveneşti deja cca un an critică Rusia, cu regularitate şi destul de dur. Anterior acest lucru nu le era tipic, deşi relaţiile dintre Chişinău şi Moscova niciodată nu au fost lipsite de turbulențe. Războiul declanşat de Moscova împotriva Ucrainei a radicalizat ritorica autorităţilor moldoveneşti. Preşedinta Maia Sandu, în discursurile sale publice, încearcă să acorde atenţie războiului şi, o atenție aparte, criticii acţiunilor Rusiei. În acest conflict amplu Moldova este în totalitate de partea Ucrainei şi ajută Kievul în funcţie de posibilităţile pe care le are.

Actuala guvernare a Moldovei este orientată în exclusivitate spre Vest: aderarea la Uniunea Europeană este un obiectiv strategic, iar dezideratul integrării europene urmează să se regăsească în Constituția țării. La fel au procedat anterior Ucraina şi Georgia care aspiră nu doar la UE, dar şi la NATO. În anul 2022, Moldovei i-a fost acordat statutul de ţară candidată la Uniunea Europeană, iar acum ea speră să avanseze la următorul nivel şi să lanseze cu UE negocierile privind aderarea.

Toate cele expuse mai sus, evident, nu înseamnă că ţara va accede curând în comunitatea râvnită. Totuşi statutul de ţară candidată, cu certitudine, este un pas important al Bruxellesului pentru a accentua faptul că vectorul geopolitic al Chişinăului nu are alternative. În istoria modernă a Moldovei, politicienii care optau pentru avansarea ţării spre Vest de nenumărate ori i-au succedat la guvernare pe cei orientaţi spre Est, în direcţia Rusiei şi a Uniunii Economice Euroasiatice, o pupilă a Moscovei. La rândul lor, Occidentul şi Kremlinul îi susţineau pe cei care le erau mai aproape.

Din perspectiva zilei de astăzi pare că şansele partidelor pro-ruseşti de a accede la guvernare în Moldova nu sunt prea mari. Cel puţin, acest lucru este sugerat de sondajele de opinie. Reducerea influenţei politice ruseşti în Moldova acum este evidentă. În pofida faptului că Moscova consideră că ţara aceasta face parte din domeniul său de interese privilegiate, formula respectivă în raport cu fostele republici sovietice fiind propusă în 2088 de Dmitri Medvedev, Preşedintele de atunci al Rusiei.

În ultimii ani s-a mai conturat o tendinţă: după şubrezirea relaţiilor politice ruso-moldoveneşti a început să se reducă şi dependenţa economică a Moldovei de Rusia. Procesul respectiv merită o atenţie aparte, or acesta nu poate să nu aibă impact, inclusiv asupra politicului.

Merele discordiei

La începutul lui 2023, în mass-media din Moldova a fost publicată o ştire mai puţin obişnuită: în India, pe cale maritimă, a ajuns primul container cu mere moldovenești din recolta anului 2022. Timp de 40 de zile, merele moldovenești au „parcurs” cca 7,5 mii km.

Lansarea exportului de mere moldovenești în India a fost comentată de Natalia Gavrilița, prim-ministrul de atunci al Moldovei. „Facilitarea accesului exportatorilor moldoveni pe noi piețe de desfacere este una dintre prioritățile strategice ale Guvernului Republicii Moldova, în special după perturbarea lanțurilor logistice şi închiderea unor piețe considerate tradiționale. Deschiderea unei noi piețe pentru merele moldovenești este un succes al eforturilor coordonate între sectorul public și cel privat”, a declarat oficiala.

Referința la „unele piețe considerate tradiționale”, evident, însemna Rusia, precum și Bielorus, unde până la declanșarea războiului erau livrate fructele și legumele moldovenești. Acestea erau transportate tranzitând teritoriul Ucrainei, lucru care după 24 februarie 2022 a devenit imposibil, iar livrările ocolind țara vecină presupun mai multe dificultăți și mai multe costuri aferente. Astfel, rețelele logistice tradiționale au fost întrerupte. În plus, în august 2022, Rusia a impus un nou embargo pentru produsele vegetale moldovenești.

Agenția Rosselhoznadzor și-a motivat decizia prin neconformitatea produselor moldovenești rigorilor în materie de securitate fitosanitară. Totuși în același comunicat de presă autoritatea anunța că interdicția nu se referă și la Transnistria, o regiune necontrolată de Chișinău.

Tot atunci a ieșit în vileag și alt lucru interesant. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii din Moldova, cu excepția merelor, precum și a prunelor și strugurilor, piața rusească nu mai este reprezintă o destinație de bază pentru legumele și fructele moldovenești. În cazul merelor, cota Rusiei în exporturile moldovenești constituia 90%, astfel că pentru autorități și producătorii agricoli era importantă identificarea unor piețe alternative.

Embargoul impus în 2022 n-a fost de departe primul în istoria relațiilor economice moldo-ruse. Astfel, în vara lui 2014, când Moldova a semnat cu Uniunea Europeană Acordul de Asociere, Moscova, cea care promovează ideea unui proiect integrațional – Uniunea Economică Eurasiatică (UEE) care se vrea o alternativă pentru EU, a interzis exporturile moldovenești de fructe și de conserve din legume şi fructe. Atunci politicienii moldoveni cu viziuni prorusești au supus criticilor acordul încheiat cu Bruxellesul și au afirmat că zona de comerț liber cu UE va distruge producătorii autohtoni.

Pierderile în urma acelui embargo au fost estimate de autoritățile moldovenești la cca 150 mil. de dolari. De altfel, ceva mai târziu, problema a putut fi soluționată parțial. Astfel, merele moldovenești au început a fi exportate în Bielorus, de acolo fiind ulterior reexportate în Rusia.

Rusia, tradiţional, a explicat interdicţia pentru importul producţiei pomilegumicole prin neconformitatea calităţii. Oricum modul în care Moscova „a ambalat” ulterior decizia de reluare a livrărilor de fructe şi legume din Moldova nu lăsa niciun fel de dubii vizavi de implicarea politicului în instituirea barierelor comerciale.

În cadrul alegerilor parlamentare din 2014, cel mai mare partid de opoziție care a acces în Legislativul țării a fost Partidul Socialiștilor în frunte cu Igor Dodon (în 2016, acest politician va deveni Președinte al Moldovei). Dodon și formațiunea sa optau pentru aderarea Moldovei la UEE și chiar au promis anularea Acordului de Asociere între RM și UE. Moscova și Vladimir Putin personal l-au susținut și pe Dodon, și partidul acestuia.

În 2015, Rosselhoznadzor a decis pe neaşteptate să permită pentru 10 companii locale reluarea exporturilor de fructe moldoveneşti în Rusia. Socialiştii şi Igor Dodon imediat şi-au atribuit meritul afirmând că decizia în cauză ar fi rezultatul unor negocieri îndelungate purtate de acest partid cu partenerii ruşi. Dodon a declarat atunci că reprezentaţii acelor 10 companii i s-ar fi adresat după ajutor şi a chemat şi alţi fermieri să le urmeze exemplul pentru a soluţiona problemele ce ţin de accesul pe piaţa rusească. Treptat lista companiilor cărora li s-a permis să efectueze exporturi se extindea.

De altfel, în cazul embargoului impus în anul 2022, Moscova a revenit la schema deja testată privind listele de autorizare. De această dată însă în locul lui Igor Dodon, a cărui stea politică a cam apus, chestiunile ce ţin de exporturi sunt tranşate de noul favorit al Rusiei, afaceristul şi politicianul fugar Ilan Şor. De fapt, acesta merită o relatare aparte. Este un politician fenomen. În Moldova a fost condamnat în contumacie la 15 ani privaţiune de libertate pentru implicare în frauda bancară – devalizarea sistemului bancar al ţării cu un miliard de dolari în anul 2014. Şor locuieşte acum în Israel. În pofida faptului că se află la o distanţă semnificativă în Moldova el participă activ la viaţa politică din ţară. Critică guvernarea, inclusiv pentru faptul că Preşedinta Maia Sandu şi Guvernul acesteia au încetat orice contacte cu Rusia. La fel, acesta acuză conducerea ţării de faptul că sunt cu toţii vasali. Ai Occidentului, bineînţeles.

Astfel, în octombrie trecut, Rusia şi-a deschis parţial piaţa pentru şapte întreprinderi din raionul Orhei (poziţiile lui Ilan Şor pe teritoriul Moldovei sunt cele mai puternice anume în acest raion) care se ocupă de cultivarea fructelor. Anularea interdicţiei pentru unele întreprinderi au fost negociată de către politicieni afiliaţi lui Ilan Şor. În prezent, exportul de mere este autorizat pentru 52 de companii moldoveneşti.

Totuşi producătorii moldoveni caută destinaţii alternative pentru a-şi exporta merele şi, treptat, le identifică: fac livrări pentru a tatona piața din India, încep să exporte activ în ţările Golfului Persic, valorifică piaţa ţării vecine, România. Diversificarea pieței va fi un proces de durată și complex, totuși diversificarea a început și va continua. Iar cota Rusiei în structura exporturilor de mere va continua să se reducă.

Vinul bată-l vina

De menţionat că sintagma „embargoul rusesc” este o noţiune bine cunoscută Moldovei. Încă în anul 2006, această ţară s-a pomenit, împreună cu Georgia, printre primele fostele republici sovietice au testat pe propria piele efectul „băţului” sancţiunilor ruseşti. Atunci Rusia a interzis importurile de vinuri moldoveneşti şi georgiene, interdicţia fiind motivată prin faptul că băuturile ar fi conţinut pesticide şi metale grele.

La acel moment, cota Rusiei era estimată la 75% – 85% din volumul exporturilor de vinuri moldoveneşti. De altfel, vinurile constituiau cca o treime din volumul total al exporturilor moldoveneşti, iar pe piaţa rusească vinurile moldoveneşti aveau o cotă de 25%. Lovitura pentru economia locală a fost una palpabilă. Pierderile vinificatorilor moldovenești au fost estimate atunci la nivelul de cca 180–300 mil. de dolari.

Embargoul a fost instituit într-un anumit context politic. Astfel, decizia de a interzice importurile vinurilor moldovenești în Rusia a fost luată în urma alterării semnificative a relațiilor dintre Chișinău și Moscova (Georgia a avut propria poveste de confruntare cu Rusia, confruntare care, în 2008, a degenerat în războiul ruso-georgian). Relațiile s-au deteriorat mult în anul 2003 când autorităţile moldoveneşti au refuzat, pe ultima sută de metri, să semneze planul de unificare cu Transnistria pregătit cu concursul direct al Kremlinului (mai multe detalii la acest subiect găsiţi în materialul OWM „Un avanpost cu picioare de lut”. Kremlinul a reacţionat extrem de dureros la faptul că autorităţile moldoveneşti au respins planul paşnic elaborat cu concursul lor, iar relaţiile politice dintre cele două ţări au fost deteriorate pentru mulţi ani.

După anul 2006, Rusia ba autoriza importurile de vinuri din Moldova, ba le interzicea din nou. Ghennadi Onişcenko care a fost mult timp şef la Rospotrebnadzor a comentat în anul 2010 o nouă interdicţie impusă spunând că „vinurile moldoveneşti sunt bune de vopsit garduri”.

În septembrie 2013, Moldova a instituit un nou embargou pentru vinurile moldoveneşti. Şi în acest caz este extrem de important contextul. Pe atunci la putere în Moldova se aflau forţele prooccidentale de dreapta. Acestea au succedat Partidul Comuniştilor care guvernase ţara din 2001 până în anul 2009. Astfel, în anul 2013 se conturau niște decizii importante pentru relațiile dintre Chișinău și Bruxelles, decizii care, așa cum se anticipa, urmau a fi luate rapid. Era în proces de pregătire semnarea Acordului de Asociere RM – UE și a Acordului privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, la fel, urma să fie încheiat procesul de pregătire pentru anularea de către Uniunea Europeană a regimului de vize pentru cetățenii moldoveni. Moscova era nemulțumită de apropierea care se producea între Chișinău și UE astfel că, cu câteva luni înainte de Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnus, în cadrul căruia părțile au parafat Acordul de Asociere, a impus un nou embargou pentru vinuri.

Motivul interdicției, la fel ca anterior, au fost obiecțiile față de calitatea vinurilor moldovenești. De altfel, embargoul instituit nu se referea la Transnistria, o regiune necontrolată de Chișinău. „Nu avem de gând să ne asumăm rolul de bonă pentru economia moldovenească”, a spus atunci medicul sanitar principal din Rusia Onișcenko.

Între timp, vinificatorii moldoveni și-au învățat lecțiile din interacțiunea cu piața rusească. Gheorghe Arpentin, care pe atunci era șeful Uniunii Oenologilor din Moldova, povestea că după primul embargou impus de Rusia companiile de vinificație şi-au diversificat pieţele de desfacere şi lista partenerilor de afaceri, astfel că deja către anul 2013 cota Rusiei în structura exporturilor de produse moldoveneşti de vinificaţie s-a redus la o treime. Dacă în anul 2005 Moldova exporta în Rusia vinuri în valoare de 207 mil. de dolari atunci în anul 2012 valoarea exporturilor a constituit doar 40,4 de mil.

În urma embargoului instituit în anul 2013 în Moldova a apărut Oficiul Naţional al Viei şi Vinului care a lansat promovarea vinurilor moldoveneşti pe alte pieţe. După semnarea în anul 2014 a Acordului de Asociere RM-UE a fost liberalizată piaţa europeană pentru vinificatorii din Moldova. Ce-i drept, şi Rusia a început să renunţe treptat la interdicţie şi să permită întreprinderilor moldoveneşti să revină pe piaţa sa.

Potrivit statisticilor, vinificatorii moldoveni au reuşit să difersifice pieţele pe care-şi exportă vinurile. Apropo, unele companii în general au renunţat să mai conteze pe Rusia. Din cauza lipsei de predictibilitate şi a unor reguli clare de joc. În schimb, vinificatorii au început să valorifice, bunăoară, piaţa chineză. Cota Rusiei în volumul de exporturi se reduce cu fiecare an. La începutul lui 2023, în poziţia de importator principal pentru băuturile alcoolice moldoveneşti a acces Ucraina cu o cotă de 17,6% din volumul total de exporturi moldoveneşti. Pe locul doi se află ţara vecină România, al treilea fiind ocupat de Bielorus. Potrivit statisticilor ruseşti , în anul 2022, Moldova nu a acces nici în top-10 a celor mai mari ţări furnizoare de vinuri în Rusia. Pentru comparaţie, în anul trecut Moldova a exportat în Rusia vinuri în valoare de 9,5 mil. de dolari, adică de trei ori mai puţin decât în ţara vecină România (27,8 mil.).

Gaze de groază

Pe tot parcursul ultimilor 30 de ani, unicul furnizor de gaze naturale în Moldova a fost concernul rusesc Gazprom. Totuşi şi în acest domeniu situaţia a început să se schimbe în ultima perioadă. Dificultăţile la capitolul furnizarea gazelor naturale ruseşti au început în toamna lui 2021, la câteva luni după ce, în urma scrutinului parlamentar, Partidul „Acţiune şi Solidaritate”, o formaţiune proocidentală, şi-a asigurat majoritatea în Legislativul țării. Acest partid a succedat la guvernare o coaliţie loială Kremlinului care era formată din socialişti şi politicieni afiliaţi lui Ilan Şor.

În octombrie 2021, a expirat contractul privind furnizarea de gaze naturale ruseşti în Moldova. În ultima zi când acordul mai era în vigoare termenul acestuia a fost extins de urgenţă pentru încă o lună. Negocierile despre preţuri şi alte chestiuni relevante au fost dificile. Ulterior a ieșit în vileag faptul că furnizorul rus a acceptat să asigure doar 2/3 din volumele de gaze naturale necesare Moldovei. Totodată Gazprom ameninţa cu încetarea totală a livrărilor.

În urma crizei energetice care a urmat Moldova, pentru prima oară în istoria sa, a început, din octombrie 2021, să achiziționeze gaze naturale de la furnizori alternativi. La sfârșitul lunii octombrie 2021, Chișinăul și Moscova au extins termenul contractului privind livrările de gaze naturale cu cinci ani. Totuși, în 2022, Gazprom, pe neașteptate, a redus volumele de gaze naturale furnizate în Moldova până la nivelul de 5,7 mil. de metri cubi pe zi, ceea ce este cu o treime mai puțin decât necesarul țării. Concernul Gazprom și-a motivat decizia prin dificultățile ce țin de tranzitul de gaze prin teritoriul Ucrainei.

Autoritățile moldovenești inițial au chemat populația să-și raționalizeze consumul, iar, în paralel, au organizat tendere și au început să achiziționeze gaze naturale de pe piața europeană din contul creditului oferit de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru ca deja la începutul lunii decembrie Moldova să renunțe în totalitate la gazele rusești. Întreg volumul de gaze furnizate Moldovei de către Gazprom este direcționat către Centrala de la Cuciurgan situată pe teritoriul nerecunoscutei Transnistrii. Din gazele naturale furnizate Centrala de la Cuciurgan produce energia electrică care este ulterior livrată pe malul drept al Nistrului.

Concluzia acestei povești este următoarea: Moldova a trecut destul de bine de sezonul de încălzire 2022–2023 și continua să utilizeze gazele naturale care nu au fost achiziționate de la Gazprom. Ba mai mult. Este clar că legăturile economice dintre Moldova și Rusia cu fiecare an devin tot mai puțin strânse. Astfel, dacă în anul 2013 cota Rusiei a constituit 26% în totalul exporturilor moldovenești, adică 632 de mil. de dolari din valoarea totală a exporturilor, atunci în anul 2021 acest indicator a fost de doar 9%, adică de 276 de mil., valoarea totală a exporturilor constituind 3,1 de mlrd. Pentru comparație: cota exportului de produse moldovenești în țările UE a sporit în aceeași perioadă de la 1,1 mlrd. (47,6%) la 1,9 mlrd. (61%).

Economia, invariabil, are un impact asupra politicii și geopoliticii. Mai mult, economia poate dicta opțiunea geopolitică. Din exemplele evocate mai sus se observă că situația actuală a fost provocată de Rusia însăși, prin acțiunile sale directe și active. Moscova intenționa să obțină o apropiere a Moldovei, dar efectul a fost tocmai invers.