Cine-i șefu’ aici?

După invazia Rusiei în Ucraina, Biserica Ortodoxă Ucraineană care, până la declanșarea războiului era o biserică autoguvernată a Patriarhiei Moscovei, s-a pomenit în postura de entitate indezirabilă în țară.

Influența ei se erodează. Clerici, ba și chiar parohii întregi, trec de la Biserica Ortodoxă Ucraineană la Biserica Ortodoxă din Ucraina, o biserică autocefală care se bucură de susținerea statului. Biserica Ortodoxă din Ucraina a fost creată în 2018, iar Biserica Ortodoxă Rusă o consideră schismatică.

Toate aceste evoluţii se întâmplă chiar dacă, în martie 2022, Biserica Ortodoxă Ucraineană a condamnat invazia rusească, declarându-și independența totală de Moscova.

În Moldova, o țară învecinată cu Ucraina, care nu a fost afectată direct de acțiunile militare, războiul a generat procese similare. Preoții Bisericii Ortodoxe din Moldova, o biserică autoguvernată, dar subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, au început să se pronunțe tot mai des despre necesitatea de a pune capăt relațiilor cu Moscova. În opinia lor, ar trebui îmbrățișat vectorul occidental pentru ca, într-un final, să poată ajunge în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Apocalipsa lui Vladimir

Biserica Ortodoxă din Moldova este cea mai mare entitate religioasă din țară cu peste o mie de parohii și 50 de mănăstiri. Biserica Ortodoxă din Moldova nu este una autocefală, supunându-se canonic Bisericii Ortodoxe Ruse. Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove Vladimir face parte din Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse și, cu regularitate, merge la Moscova.

Odată cu începutul, în februarie 2022, invaziei ample a Rusiei în Ucraina, Mitropolia Moldovei, pe de o parte s-a implicat în acordarea de ajutor refugiaților ucraineni care au venit în țară într-un număr mare, iar pe de alta s-a limitat la comunicate de presă cu rugăciuni pentru pace. Totodată, de la începutul războiului, Mitropolitul Vladimir a participat de două ori la ședința Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, iar, în octombrie 2022, Patriarhul Kirill i-a înmânat Ordinul „Cuviosului Serafim de Sarov”, una din cele mai înalte distincții ale Bisericii Ortodoxe Ruse.

Tot atunci, Vladimir a luat parte la liturghia oficiată la mănăstirea din localitatea Serghiev Posad (regiunea Moscova), iar mass-media a anunțat că în timpul serviciului divin mitropolitul a chemat să fie înălțate rugăciuni pentru sănătatea lui Vladimir Putin. Ulterior, serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe din Moldova a dezmințit informațiile despre „rugăciunile pentru Putin”.

„Eu nu m-am rugat niciodată pentru Putin! Vă spun asta sincer, iată, cu Maica Domnului la piept”, a declarat și Mitropolitul Vladimir într-un interviu pentruDeutsche Welle oferit în ianuarie 2023.

Oricum, oficial, Biserica Ortodoxă din Moldova n-a condamnat războiul. În timp ce autoritățile laice din Moldova au făcut, în repetate rânduri, declarații împotriva războiului și mai continuă să le facă, Biserica Ortodoxă din Moldova chema la rugăciune pentru pace în Ucraina fără a pomeni cine și cu cine luptă acolo. În toamna lui 2023 a devenit clar că relațiile religioase dintre Chișinău și Moscova nu sunt chiar atât de bune.

La 20 octombrie 2023, prin efortul lui Vlad Cubreacov, ex-deputat în Parlamentul din Moldova, pe rețelele sociale și în mass-media a fost făcută publică scrisoarea Mitropolitului Chişinăului și a Întregii Moldove Vladimir adresată Patriarhului Moscovei și Întregii Rusii Kiriil. Mesajul datat cu 5 septembrie ar putea fi calificat de-a dreptul senzațional. În scrisoarea sa, Vladimir nu doar îi relatează Patriarhului Kirill despre problemele cu care se confruntă biserica moldovenească din cauza relațiilor sale cu Biserica Ortodoxă Rusă, dar mai și condamnă acțiunile autorităților rusești în raport cu Ucraina.

În primul rând, scrie mitropolitul, relația cu Patriarhia Moscovei deteriorează imaginea Bisericii Ortodoxe din Moldova în societatea moldovenească. Clericul evocă sondajele care indică o reducere a gradului de încredere a cetățenilor față de biserică de la 62,5% în 2022 la 58% în 2023.

„Acest fenomen este urmarea directă a asocierii noastre ca structură bisericească cu promovarea intereselor pro-ruse în Republica Moldova, determinată de apartenența la Patriarhia Moscovei, care, la rândul său, este percepută în societatea moldovenească ca un avanpost al Kremlinului și un susținător al intervenției ruse în Ucraina. Pentru Biserica Ortodoxă din Moldova această legătură este echivalentă cu dispariția noastră de pe scena religioasă și socială a țării, în virtutea respingerii ferme de către concetățenii noștri a amestecului agresiv al Rusiei în afacerile statului vecin și prieten Ucraina, dar și în propriile noastre afaceri”, menționează Mitropolitul Vladimir în mesajul său adresat Patriarhului Kirill.

La fel, el acuză Biserica Ortodoxă Rusă de faptul că aceasta nu oferă Bisericii Ortodoxe din Moldova suportul financiar promis, bunăoară, nu compensează facturile pentru gazele naturale care, potrivit Mitropolitului, „au crescut semnificativ, inclusiv din cauza războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei”. Mai mult, Vladimir subliniază că, „în Rusia, atât autoritățile laice cât și cele bisericești ne-au tratat și ne tratează ca pe un popor periferic și fără coloană vertebrală, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le consideră necesare pentru bunăstarea și prosperitatea sa”.

Totodată, Mitropolitul Vladimir îi mai scrie Patriarhului Kirill, care, de fapt, este superiorul său, că expansiunea Bisericii Ortodoxe Române spre Moldova este de nestăvilit, iar Biserica Ortodoxă din Moldova, inevitabil, se va pomeni la periferie.

Prognoza geopolitică, aşa cum o anticipează mitropolitul, este descrisă în scrisoare în felul următor: „Soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România și desigur tot ceea ce susține Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române. [...] Mitropolia Chișinăului și a Moldovei poate doar urmări aceste transformări, căci orice intenție de a opri acest proces va fi percepută nu doar de societatea civilă, ci și de clerul și credincioșii noștri, care tot mai des se îndreaptă către România și Occident, ca fiind un pas subversiv și nepopular, întrucât nimeni nu poate nega factorii istorici, iar întârzierea acestui proces prelungește agonia celor care doresc să-l oprească”.

Ceva similar în relațiile bisericești dintre Chișinău și Moscova nu a mai fost atestat pe tot parcursul istoriei lor, de când, în 1992, prin decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, Bisericii Ortodoxe din Moldova i-a fost oferit statutul de biserică autoguvernată. Între timp, surse din cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova au confirmat veridicitatea acestui mesaj dur adresat de către Mitropolitul Vladimir Patriarhului Kirill. Protodiaconul Andrei Kuraev, caterisit de către Biserica Ortodoxă Rusă, într-un comentariu pentru publicația „Агентство” („Agenția”) a calificat mesajul Mitropolitului Vladimir drept „o nouă și foarte gravă fisură” în sânul „lumii ruse”.

Pe frontul bisericesc

Scrisoarea Mitropolitului Vladimir a suscitat reacții din partea clerului moldovenesc care și anterior se pronunța împotriva subordonării față de Biserica Ortodoxă Rusă. La începutul lui noiembrie 2023, despre decizia de a adera la Mitropolia Basarabiei a anunțat Vetcislav Cazacu, prorectorul Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova, acesta fiind susținut de alți cinci preoți.

Astfel, la 14 noiembrie, Vetcislav Cazacu, care împreună cu susținătorii săi au aderat la Patriarhia Română, au fost „opriți de a oficia cele sfinte”, totodată fiind numit alt prorector al Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova. Totuși, doar în noiembrie, în total 13 parohii au luat decizia de a abandona Mitropolia Moldovei și a adera la Biserica Ortodoxă Română.

Conflictul care pare a fi o schismă bisericească se desfășoară în spațiul public. Pavel Borșcevschi, parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Chișinău, a chemat Mitropolia Moldovei să iasă din sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Ruse și să adere la Patriarhia Română. Acesta a fost susținut de mai mulți preoți din sectorul său. Vom nota că Borșcevshi este protopop al sectorului II al protopopiatului de Chișinău, sector ce include eparhiile din sectorul Botanica și mai multe suburbii ale capitalei moldovenești.

„Patriarhul Kirill, după invazia Rusiei în Ucraina, și-a pierdut calitatea de părinte duhovnic al Bisericii pe care o păstorește, devenind angajat politic, ce cheamă și pe nedrept, împotriva tuturor învățătorilor Bisericii Ortodoxe, la vărsare de sânge între frații de sânge și de credință de Hristos”, a declarat Borșcevshi. Acesta i-a propus Mitropolitului Vladimir următoarea formulă: Mitropolia Moldovei va trece, „în toată plinătatea sa”, la Patriarhia Română, fără a mai adera la Mitropolia Basarabiei.

Cu România în loc de Rusia?

Mitropolia Basarabiei (în România sunt destul de răspândite opiniile că regiunea istorică Basarabia care include nu doar teritoriul actual al Moldovei, dar și o parte din regiunea Odesa din Ucraina, este un teritoriu românesc) a fost creată sau, mai exact, reactivată, la 24 decembrie 1992, prin decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolia Basarabiei a funcționat în perioada anilor 1918-1940 și 1941-1944 când teritoriile respective au fost în componența României.

Patriarhia Moscovei n-a fost categoric de acord cu această decizie calificând-o drept „încălcare a limitelor noastre canonice”. De atunci, relațiile dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Română rămân tensionate.

În Moldova, expansiunea bisericii române a fost tratată diferit în perioade diferite. Când în anii 2001-2009 la guvernare în țară se aflau comuniștii în frunte cu Președintele Vladimir Voronin autoritățile se opuneau activ influenției Bisericii Ortodoxe Române. De altfel, și conflictele lor cu Bucureștiul erau la ordinea zilei.

Relațiile dintre mitropoliții celor două patriarhii pe teritoriul Moldovei, la fel, erau tensionate: din cauza migrării preoților Bisericii Ortodoxe din Moldova la Mitropolia Basarabiei, dar și din cauza reîmpărțirii bisericilor care constituie monumente de arhitectură, dreptul de folosință a acestora fiind revendicat de ambele entități.

Bunăoară, când, în octombrie 2007, Biserica Ortodoxă Română a decis să creeze pe teritoriul Moldovei trei eparhii în componența Mitropoliei Basarabiei, Mitropolia Moldovei a venit cu reacții sonore și dure prin care își exprima indignarea, supunând Biserica Ortodoxă Română unor critici destul de drastice.

Decizia Patriarhiei Române a fost calificată drept „un amestec direct și agresiv în teritoriul canonic al altei entități bisericești”. „În același timp calificăm aceasta ca o lovitură peste existența Ortodoxiei – unită și nedespărțită – care este constituită după criteriul începutului statalității, dar unită într-o singură credință și o singură orânduială canonică”, se spunea în declarația Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Moldova.

În prezent situația e diferită. Actuala guvernare a Moldovei este orientată spre Uniunea Europeană, susține ferm Ucraina și condamnă Rusia, fiind în relații bune și amicale cu statul vecin, România. Autoritățile moldovenești nu obstrucționează activitatea Mitropoliei Moldovei, ba chiar, invers, o încurajează în procesul de redobândire a patrimoniului pe care aceasta l-a pierdut atunci când teritoriul Moldovei nu mai făcea parte din componența României.

România, la rândul său, a decis, la nivel de stat, să ofere Mitropoliei Basarabiei un sprijin financiar suplimentar. De altfel, decizia a venit deja după ce a fost făcută publică scrisoarea Mitropolitului Vladimir adresată Patriarhului Kirill, în care Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove se lamenta că Biserica Ortodoxă Rusă nu oferă niciun fel de asistență financiară. În mesajul său Vladimir menționa că Statul Român „oferă preoților un salariu lunar garantat de 800-900 de euro, asigurare medicală, pensii și scutirea parohiilor de contribuțiile trimestriale”.

Cu Moscova, deocamdată

Biserica Ortodoxă din Moldova, din câte sugerează scrisoarea Mitropolitului Vladimir care a făcut mare vâlvă, nu este în măsură să contracareze intensificarea influenței Bisericii Ortodoxe Române în țară. Totuși, deocamdată ea nu este dispusă nici să se detașeze de Moscova. La 16 noiembrie, la Chișinău, a avut loc o adunare cu toți protopopii și stareții de mănăstiri. În cadrul evenimentului a fost luată decizia că Biserica Ortodoxă din Moldova își păstrează actualul statut.

„Clerul și poporul rămâne fidel Bisericii Ortodoxe din Moldova și mitropolitului Vladimir. Nu vor fi inițiate discuții privind aderarea Bisericii Ortodoxe din Moldova la Patriarhia Română”, a declarat episcopul de Soroca Ioan Moșneguțu.

Totuși adepții aderării la Biserica Ortodoxă Română comentează cu totul diferit discuțiile purtate de clericii moldoveni. Astfel, Pavel Borșcevschi, parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Chișinău, a declarat după adunarea cu participarea Mitropolitului Vladimir şi înaltele feţe bisericeşti că subiectul aderării la Patriarhia Română rămâne unul deschis.

„În urma discuțiilor și la îndemnul Înaltpreasfinției Sale, s-a votat în unanimitate pentru Unitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, subiectul aderării la Patriarhia Română rămânând unul deschis”, a scris Borșcevschi pe Facebook.

A treia versiune a evenimentului a fost prezentată de Episcopul de Bălți şi Făleşti Marchel numit deseori promotorul poziţiei proruse în cadrul Mitropoliei Moldovei. El s-a grăbit să condamne preoţii care aderă la Mitropolia Basarabiei catalogându-i drept „enoriași de rând sau necredincioși”.

Mass-media din Moldova, după adunarea protopopilor și stareților de mănăstiri, a anunțat că majoritatea ierarhilor nu sunt dispuşi să rupă legăturile cu Patriarhia de la Moscova. S-a constatat că cei mai mulţi doritori de a adera la Patriarhia Română sunt în capitală, pe când în regiuni perspectivele de subordonare față de Biserica Română nu se bucură de aprobare.

În primul rând, chestiunea ce ține de schimbarea subordonării bisericii, de detașarea sa de orbita Moscovei și de deplasare spre București, de fapt, este discutată în premieră de principiu și la un nivel bisericesc înalt. Într-al doilea rând, subiectul acesta este dezbătut deschis în spațiul public și în mass-media. Astfel, toate aceste lucruri sugerează existența unor probleme grave atât în interiorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, cât și în relațiile sale cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Am putea presupune că migrarea preoților, iar, odată cu ei, și a parohiilor, respectiv, și a enoriașilor de la Biserica Ortodoxă din Moldova la Mitropolia Basarabiei va continua. Acest lucru, precum și discuțiile inițiate în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova la subiectul orientării, evident, nu sunt de bun augur pentru Moscova. Dezbaterile în cauză confirmă că, după erodarea influenței politice a Rusiei asupra Moldovei, începe să se reducă și influența sa bisericească asupra acestei țări.