(Fără) Mâna Moscovei

În Moldova începe un nou ciclu electoral care va determina viitorul politic şi cel geopolitic al țării pentru mulţi ani, ba chiar, poate, şi pentru decenii. În noiembrie 2023, în RM sunt preconizate alegeri locale, iar bătălia principală în cadrul lor se dă, tradiţional, pentru Chişinău. În următorul an în ţarăurmează să se desfăşoare și alegerile prezidenţiale, iar un an mai târziu, în 2025, va avea loc scrutinul parlamentar.

Pentru Partidul „Acţiune şi Solidaritate” (PAS) aflat la putere este critic să-ţi asigure cel de-al doilea mandat independent de guvernare până în anul 2030 când formațiunea promite că ţara va adera la UE. Totodată, opoziția în Moldova abia se reconturează după scindarea parțială a Partidului Socialiștilor al lui Igor Dodon și interzicereaPartidului „Șor”, formaţiune a oligarhului fugar IlanŞor.

Sandu şi golul

Ultima „resetare” a politicii moldoveneşti a avut loc în 2019. Atunci, cu participarea actorilor externi, UE, SUA şi Rusia, din ţară a fost alungat oligarhul Vladimir Plahotniuc, „graţie” căruia Moldova s-a ales cu calificativul de „stat capturat”.

La un anumit moment, Rusia şi Occidentul care, tradiţional luptă pentru influenţă în Moldova, au pus pe pauză competiţia geopolitică şi au realizat ceva împreună. De fapt, a fost unica lor acţiune de comun acord întreprinsă în Moldova.

Deja peste o jumătate de an, coaliţia ad-hoc dintre Partidului Socialiştilor al lui Igor Dodon şi blocul ACUM format din partidele proeuropene (acesta includea PAS şi Platforma „DA” („Demnitate şiAdevăr”)) unde pe atunci rolul central deja îi revenea Maiei Sandu şi PAS, s-a şi destrămat. După o perioadă scurtă de adjudecare de poziţii întreaga putere în stat a revenit Maiei Sandu şi formaţiuniisale.

Sandu a acces la guvernare fiind propulsată de noile speranţe proeuropene, ea având în ochii segmentului proeuropean al societăţii şi aipartenerilor externi din UE şi SUA o imagine practic impecabilă de reformator cu idealuri măreţe. Toţiconcurenţii săi de pe segmentul drept al eşichieruluiproeuropean au rămas cu ochii în stele. Şi chiar dacă reformele cheie stagnează, iar după declanşarea războiului amplu din Ucraina ţara s-a pomenit într-o criză economică, toate tentativele de a crea o alternativă pentru Sandu şi PAS pe segmentul drept care, tradiţional, este proeuropean, au eşuat până acum.

De acest monopol al PAS pe segmentul proeuropean sunt îngrijoraţi partenerii europeni şi, din câte se pare, chiar şi Maia Sandu însăşi. Lipsa unor forţe proeuropene autentice care i-ar putea deveni parteneri politici actualului partid aflat la putere vulnerabilizează vectorul proeuropean al țării.

Dacă ratingul partidului se va eroda și mai mult, iar electoratul proeuropean va fi descurajat de lipsa rezultatelor în procesul de reforme, majoritatea proeuropeană din societate care este una instabilă s-ar putea dovedi incapabilă să asigure formațiunii o victorie în cadrul alegerilor ce urmează.

În pofida unor declarații publice făcute cu voce tare, cursul proeuropean al ţării nu este perceput deocamdată ca fiind unul ireversibil, iar în prezent succesul său depinde de un singur personaj politic, Maia Sandu, actuala Preşedintă, în care a fost investit totul.

O piedică pusă de Putin

Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a făcut instant una cu pământul opoziţia prorusă din Moldova. Chiar dacă o bună parte a societăţii moldoveneştisusţine Rusia. Potrivit ultimului „Barometru al Opiniei Publice” din august 2023, 25% dintre respondenţi sunt de părerea că Rusia are dreptate în acţiunile sale din Ucraina, iar alte 24% consideră că în acest război nimeni nu are dreptate. Totuşi acum în politica moldovenească doar cei declasați și renegați cu totul îşi mai pot permite să fie asociaţi univoc cu Moscova.

Partidul Socialiştilor, deja afectat de mai multe eşecuri electorale şi de o serie de dosare penale intentate liderului acestuia, ex-preşedintelui Igor Dodon, şi altor conducători, nu mai deţine iniţiativaşi, cel mai probabil, se află în derivă. Partidul şi chiar Dodon însuşi se bucură de un anumit rating din inerţie, totuşi socialiștii nu mai sunt în stare să lupte cu adevărat pentru putere. Din câte se pare, au secat şi sursele de finanţare ale partidului care, aşacum sugerează investigaţiile jurnalistice şimaterialele dosarelor penale, aveau conexiuni cu Rusia.

Mai nou, Moscova a început „să mizeze” pe o formaţiune populistă, Partidul „Şor” al oligarhului fugar IlanŞor. Acest lucru corespundea strategiei Moscovei de susţinere a politicienilor populişti din stateleeuropene. Totuşi în Moldova acest pas părea un gest disperat, or Ilan Şor condamnat în țară pentru furtul unui miliard de dolari și anunțat în căutare este cel mai toxic politician moldovean.

Totuși, nici chiar acest politican toxic, care nu are nimic de pierdut la capitolul imagine și reputație, evită să etaleze lozincile prorusești și nu promovează narative prorusești în Moldova. La protestele organizate de Șor anul trecut toamna au fost lansate slogane sociale cu caracter populist. Șorși partidul său, în general, nu se pronunță la subiectul războiului din Ucraina, bunăoară.

O organizație interzisă

La 19 iunie, Curtea Constituțională (CC) din Moldova a recunoscut Partdiul „Şor” ca fiind neconstituţional şi l-a lichidat. Decizia a fost motivată de mai multe acte de corupție – coruperea alegătorilor și participanților la proteste. La fel, autoritățile consideră că, prin organizarea de proteste, Partidul „Șor” intenționa să destabilizeze situația din Moldova în interesul Moscovei, adică acționa în detrimentul suveranității Moldovei și a principiilor democrației.

Hotărârea Curții Constituționale arăta ca un act de incapacitate a justiției moldovenești, or timp de câțiva ani nu au putut fi demonstrate infracțiunile și nu au putut fi pronunțate sentințele împotriva niciunuia dintre conducătorii Partidului „Șor”, în afară de liderul acestuia Ilan Șor. În plus, el a fost condamnat la 15 ani privațiune de libertate într-un dosar mai vechi, cel despre „furtul miliardului” (schema ilegală de devalizare a trei bănci moldovenești afiliate lui Șor din care în 2014 a fost scos 1 miliard de dolari), nu pentru episoade mai noi, inclusiv cele care ar confirma finanțarea partidului din Rusia. Guvernarea nu reușește să blocheze nici canalele externe de finanțare a unor entități politice conectate cu Șor.

Finalmente, autoritățile au decis, pur și simplu, să elimine Partidul „Șor” de pe eșichierul politic prin hotărârea Curții Constituționale, iar câtorva sute de lideri și activiști le-a fost interzis să candideze la alegerile pentru organele puterii de stat. Societatea moldovenească a auzit în acest context următoarea explicație: măsurile excepționale sunt dictate de situația excepțională. Pe când justiția moldovenească rămâne nereformată chiar și în pofida unor măsuri excepționale, de genul procedura evaluării externe a judecătorilor și procurorilor. De altfel, situația în cauză este atestată acum, când nu rămâne decât un an până la încheierea mandatului Președintei Maia Sandu care anunțase reforma justiției drept prioritatea nr. 1.

Apropo, în pofida interdicției, „șoriștii” rămân cea mai activă forță de opoziție din țară. Cu puțin timp înaintesă fie pronunțată hotărârea CC, ei au reușit, prin lozinci și promisiuni populiste, să învingă în cadrul alegerilor pentru funcția de bașcan, adică de guvernator al regiunii de sud din Moldova, Găgăuzia. Ei și-au consolidat pozițiile în regiunea cu cele mai evidente viziuni prorusești, ștergând astfel nasul socialiștilor care de mult timp considerau Găgăuzia fieful lor politic.

Oricum Partidul „Șor” a fost lichidat și nu va putea participa în cele câteva alegeri care vor urma. Au fost scoși din joc mai mulți fruntași vizibili ai formațiunii care, teoretic, ar putea candida pe listele altor partide sau şi-ar putea depune candidatura în calitate de candidați independenți.

În replică, „șoriștii” au creat câteva partide noi afiliatelor. Unul din acestea este Partidul „Renaștere” («Возрождение») la timona căruia au venit câțiva foști membri ai Partidului Socialiștilor trecuți de partea lui Șor. „Renascentiștii” s-au și remarcat deja printr-o retorică populistă de extremă stângă, au preluat lozincile sociale ale Partidului „Șor” și au desfășurat câteva proteste la Chișinău și Bălți.

Un alt proiect politic proxy al lui Șor este Partidul „Şansa”, la timona acestuia a venit jurnalistul Alexei Lungu care în ultimii ani a activat la televiziunile lui Şor. Din câte se pare, publicul ținta al Partidului „Şansa” vor fi moldovenii vorbitori de română nemulţumiţi de situaţia din ţară.

Astfel, în locul unui „cap tăiat”, adică în locul Partidului „Şor” scos în afara legii, au crescut instant câteva noi. Ce-i drept rămâne întrebarea dacă va reuşi transferul de rating de la Partidul „Şor” care a fost lichidat către succesorii acestuia. De altfel, canalele de legătură și de distribuire a banilor către entităţi care au fost bine puse la punct încă la etapa de organizare a protestelor ar putea fi utilizate și pentru mobilizarea politică în ajunul noilor alegeri, în interesul oricărui dintre „capetele balaurului”.

Operațiunea „Ș”

De altfel, nici guvernarea proeuropeană nu stă cu mâinile în sân. La 21 septembrie, doi dintre fruntașii Partidului „Renaștere”, deputații Alexandru Nesterovschi și Irina Lozovan au rămas fără imunitate parlamentară. Ei au fost reținuți fiind acuzați că ar fi beneficiat de finanțare din partea grupării criminale a lui Șor și ar fi întreprins tentativede corupere a altor politicieni.

Acest lucru a fost posibil grație unei operațiuni fără precedent pentru politica moldovenească în care a fost implicat și un agent sub acoperire. Acest rol l-a jucat fosta deputată Arina Spătaru, liderul ALDE (Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa). Ea s-a adresat organelor competente după ce deputatul Nesterovschi ar fi încercat s-o „cumpere”, făcându-i oferta să treacă de partea lui Șor. Arinei Spătaru i s-ar fi propus să creeze un partid proeuropean, darcare să acționeze în interesele lui Șor.

Ulterior, la inițiativa Veronicăi Drăgălin, șefa Procuraturii Anticorupție a Moldovei, Arina Spătaru, cu nume de cod „Victoria Bogatu”, a acceptat să ajute la investigația împotriva grupării Șor. Aceasta nu doar a contactat cu emisarii lui Șor în Moldova încasând bani de la aceștia, dar a mai și plecat în Israel pentru a se întâlni cu oligarhul fugar în persoană.

Arina Spătaru afirmă că a reușit să stabilească că Șor beneficiază de bani, inclusiv din Rusia, după care, prin canale bine puse la punct, le distribuiepentru coruperea și întreținerea unui număr mare de politicieni, juriști, jurnaliști moldoveni. Potrivit ei, toate relațiile și contactele au fost documentate, iar acum organele de drept din Moldova au mână liberă pentru a deconspira întreaga rețea a lui Șor din țară.

Deocamdată Arina Spătaru nu a oferit nume, dareste sigură că „investigaţia secolului” va arunca în are politicul moldovenesc. Aceasta deja sugerează că printre „bursierii” lui Şor ar fi figura nu doar politicieni proruşi, dar şi mulţi dintre cei care se dau mari proeuropeni. Ba chiar şi unii dintre deputaţii PAS-ului aflat la guvernare şi miniştri din Guvernul în frunte cu premierul Dorin Recean.

Aşa sau altfel, este primul succes notabil al organelor de drept din Moldova la capitolul combaterea corupţiei politice. De altfel, pe anchetatori îi aşteaptă acum partea cea mai dificilă: acumularea tuturor probelor, finalizarea investigaţieişi transmiterea dosarului în instanţă şi asta în condiţiile când sistemul judiciar mai rămâne nereformat şi corupt.

Trei, Doamne, şi toţi trei!

După scoaterea Partidului „Şor” în afara legii, pe segmentul opoziţiei a apărut un vid. Partidele vechi sunt slăbite sau scoase din joc. Iar cele noi deocamdată nu s-au cristalizat şi nu au prins la puteri. Pe când nişte proiecte politice noi deocamdată abia de se conturează.

Cel mai vizibil trio politic din sânul căruia până la alegerile parlamentare şi prezidenţiale ar putea apărea o nouă opoziţie este constituit din primarul de Chişinău Ion Ceban, ex-premierul Ion Chicu şifostul başcan al Găgăuziei Irina Vlah.

Deocamdată toţi trei par a fi nişte proiecte politice separate. Ceban a creat Partidul MAN (Mișcarea Alternativă Națională) şiare şanse mari să obţină cel de al doilea mandat în calitate de primar de Chişinău. Chicu se ocupă deedificarea Partidului Dezvoltării și Consolidării Moldovei (PDCM) la timona căruia se află și, paralel, critică activ guvernarea.

Irina Vlah, la finalul mandatului de bașcan și, mai ales, după încheierea acestuia, a început să-și promoveze intens propria persoana la nivelul țării. Aceasta a avut multe deplasări în regiuni, inițial în cadrul concertelor colectivelor de creație din Găgăuzia, iar, mai nou, pentru a-și lansa cartea «Моя профессия – политик» („Profesia mea e politica”). Totuși, în declarațiile Irinei Vlah, dar și în modul de organizare a evenimentelor sale de promovare tot mai evident se întrezăresc niște ambiții prezidențiale.

Deocamdată Ceban, Chicu și Vlah nu au făcut vreo declarație despre intenția de a-și conjuga eforturile. Totuși acțiunile lor par sincronizate, iar dacă ar iniţiaun proiect comun sau ar forma un bloc în ajunul alegerilor acest lucru nu ar fi surprinzător. În acelaşitimp ei evită narativele tradiționale pentru opoziția prorusă de stânga.

Ion Ceban și Irina Vlah cândva au făcut parte din Partidul Comuniștilor aflat pe timpuri la guvernare. Aceștia și-au schimbat poziția vizavi de denumirea limbii de stat, și, în mod demonstrativ sau chiar cu emfază, au început s-o numească română, nu „moldovenească”, așa cum obișnuiau decenii la rând forțele propuse de stânga din Moldova.

Totodată, Irina Vlah, care nu cunoștea româna, în perioada celui de al doilea mandat în funcția de bașcan s-a apucat asiduu de studierea acesteia și chiar a avansat destul de mult la capitolul respectiv. Mai multe declarații și discursuri din ultima perioadă ea le face în limba română.

Și Ceban, și Chicu, și Vlah încearcă să se detașeze de imaginea de politicieni proruși. De fapt, Irina Vlah mai merge în Rusia unde are întrevederi cu oficiali ruși de nivel regional, cum ar fi liderul de TatarstanRustam Minnihanov. Totuși costurile politice ale unor astfel de acțiuni devin tot mai mari.

Ion Ceban deja de mai mult timp încearcă să se propulseze de pe stânga eșichierului politic mai spre centrul acestuia. După declarația privind limba română făcută în ciuda „moldovenismului” promovat de Kremlin și de proxy ai acestuia a urmat și, deși cam târziu totuși, recunoașterea și condamnarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Alți politicieni de stânga și proruși din Moldova nu și-au permis să facă nici barem atât.

În luna mai curent, primarul capitalei a susținutmarea adunare proeuropeană organizată de Maia Sandu pentru a demonstra coeziunea societății moldovenești la subiectul pro integrare europeană. Ceban nu doar a susținut adunarea proeuropeană, dar a mai și declarat că mișcarea sa, MAN, deleagă acolo 2000 de persoane. Radicaliștii proruși din Moldova au dezlănțuit critici împotriva lui Ceban. Acesta a fost acuzat de „trădare” și de „schimbare la față”.

Totodată, cei din tabăra proeuropenilor nu cred în sinceritatea lui și consideră că „rușii au recurs la o șmecherie”. Cel mai probabil, mai aproape de scrutin va fi clar dacă e așa sau altfel. Totuși deja acum putem spune că încrederea și identificarea unor surse transparente și legale de finanțare vor fi cele două mari provocări pentru noua opoziție din Moldova dacă aceasta își dorește să scape de „cordonul ombilical” care o leagă de ruși și să facă politică de o manieră europeană.